În întuneric sălășluiesc cele mai înfricoșătoare arătări, de la cei mai urâcioși monștri și până la cele mai nesuferite fantome. Când întunericul își face apariția, cele mai supărate și mai înspăimântătoare creaturi iau în stăpânire orașul, casa, camera noastră și ne supun celor mai îngrozitoare chinuri…Somnul nostru dulce se transformă în coșmar, iar viața noastră liniștită ne este dată peste cap! Dar ce-ar fi dacă n-am lăsa întunericul să ne supere atâta și ce-ar fi dacă l-am înfrunta cu vitejie și cu….zâmbetul pe buze?:)
Eu cred că una din modalitățile de a-i ajuta pe copii să-și înfrunte frica de întuneric este prin joc și imaginație. Putem crea noi înșine o poveste haioasă despre monstruleți prietenoși și fantome drăguțe, putem transforma jucăriile de pluș în ajutoare de nădejde care ne apără de toate creaturile urâcioase sau ne putem imagina un domn Întuneric haios și blând. Dacă nu aveți inspirație într-o zi să creați propriile voastre povești, atunci cărțile vă pot fi de mare folos, astfel că am selectat pentru voi câteva titluri, 5 cărți pentru copii care îi ajută să depășească teama de întuneric. Iată care sunt acestea:
Domnul Întuneric se strecoară, de Ella Burfoot este o carte foarte simpatică, cu ilustrații extrem de frumoase, care ne-au stârnit zâmbetele și ne-au făcut să privim întunericul cu puțin haz:). Câteva imagini din carte puteți găsi în acest articol de pe blog.
Prima Monstrulina-Număratul oițelor e o prostie, de Markus Heitz este o carte tare frumoasă și delicată. Mia nu poate să doarmă, iar când tatăl său îi propune să numere oi, fetița vine cu o idee mai interesantă, și anume să numere…monștri. Tatăl intră în jocul fetiței și astfel ia naștere Prima Monstrulina, monstrulețul deloc înfricoșător, blând și bun, mare cât un copac, cu blana albă ca a unui urs polar, cu urechi ascuțite ca ale unui lup, cu dinți ca un vampir-dragon și doi ochi albaștri, strălucitori, ca niște lumini fantomatice. Povestea cu monstrulețul care citește cărți și locuiește în Monstroraș e atât de gingașă și de fermecătoare, iar ilustrațiile realizate de Joelle Tourlonias sunt atât de frumoase, încât nu ai cum să nu te îndrăgostești de această cărticică! Unul din mesajele pe care le-am putea extrage din poveste este faptul că nu avem de ce să ne temem de monstruleți, ei trăiesc doar în mintea noastră și noi avem puterea să-i transformăm și să-i modelăm după bunul plac. Somnul dulce vine mult mai repede dacă gândurile noastre sunt pozitive și monstruleții blânzi și pufoși ca un urs polar:)
O altă poveste cu monstruleți este Secretul monstrului, de Otilia Mantelers, o poveste foarte haioasă cu monstruleți cu scutece, despre care am scris într-un alt articol de pe blog. Așa cum spuneam și atunci, e foarte important să ne învățăm copiii să-și depășească fricile, iar una dintre metodele eficiente este prin joc și empatie. Recomand cu drag această carte, este o poveste foarte frumoasă:)
Magnus și leul nopții, de Sanne Dufft este o cărticică foarte drăguță care ne învață să ne folosim imaginația pentru a-i ajuta pe copii să depășească teama de întuneric. Magnus este un băiețel căruia îi este frică de un tâlhar, dar când primește de la bunica sa un super- leu, Magnus devine cel mai curajos băiat și nimic nu-l mai sperie pe timpul nopții. Cartea are și ilustrații foarte frumoase, pe care le puteți vizualiza pe acest articol de pe blog.
Întunericul, de Lemony Snicket e cu adevărat o carte de geniu. Mi-a plăcut la nebunie această poveste, de la text, la ilustrații…e perfectă. În stilul său caracteristic, Lemony Snicket (pseudonimul scriitorului american Daniel Handler) creează o poveste plină de mister, cu mult suspans și cu un final neașteptat, dar de data aceasta pentru un public cu o vârstă mai fragedă (0-6 ani). Laszlo se teme de întuneric, pe când Întunericul nu se teme de Laszlo. Amândoi locuiesc în aceeași casă mare cu acoperiș ce scârțâie în bătaia vântului. În timpul zilei, Întunericul se furișează în pivniță, dar în timpul nopții ia în stăpânire toată casa. Într-o noapte, cei doi se întâlnesc și, ca prin farmec, Laszlo încetează să se mai teamă de Întuneric. O carte excelentă, am citit-o dintr-o răsuflare băiețelului meu, pe jos, în librărie și i-a plăcut atât de mult încât a vrut s-o luăm acasă: ”Ca s-o citesc, mami, în fiecare zi, și să mă împrietenesc și eu cu întunericul”.
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns