Milo este un băiat tare plictisit. Nu știe ce să facă cu timpul lui, nu-i convine nimic și nu-l interesează nimic cu adevărat. ”Când era la școală, tânjea să fie afară, iar când era afară, tânjea să fie înăuntru. Oriunde s-ar fi aflat, dorea să fie altundeva, iar când ajungea altundeva se întreba de ce-și dăduse atâta osteneală.” Așa plictisit cum era, Milo nu avea chef de nimic și credea că nu e nimic interesant de văzut și de făcut în lumea asta.
Într-una din aceste zile mohorâte, Milo descoperă în camera sa un colet surpriză. Nedumerit, îl deschide cu grijă, iar ciudățenia pe care o găsește înăuntru îi va întoarce viața cu fundu-n sus. Acolo se află o stranie gheretă vamală pe care trebuie s-o monteze acasă. Are și instrucțiuni de asamblare, o hartă, trei semne de avertizare și o broșură cu reguli și regulamente. Ce va face Milo cu toate astea?
Fără prea mult entuziasm, Milo asamblează ghereta, încearcă să descifreze harta, iar apoi introduce o monedă în aparatul de taxare. Și uite așa începe aventura lui Milo. El va ajunge în ținuturi nemaipomenite, va întâlni personaje stranii și grotești și va avea parte de evenimente incredibile care îi vor schimba viața și felul în care privește lumea înconjurătoare.
Vama fantomă este o carte fantezistă, plină de imaginație, cu mult umor, sarcasm și ironie. Autorul are un stil năstrușnic de a dezbate subiecte actuale precum lenevia, pierderea timpului aiurea, îndobitocirea, lipsa rațiunii, lipsa comunicării, învrăjbirea și multe altele. Sunt foarte multe lecții de viață pe care ni le transmite Norton Juster prin intermediul personajelor cărții, așa că ar fi bine să căscăm foarte bine ochii…
De ce mi-a plăcut Vama fantomă
Mi-a plăcut Vama fantomă pentru că e o carte imprevizibilă. Înaintând cu lectura, habar n-ai peste ce ciudățenii mai dai, ce ținuturi și personaje îți vor ieși în cale. Parcă totul este întors pe dos, nebunesc și real totodată. Imaginația lui Juster este fără limite. El fabrică cu ingeniozitate tot felul de creaturi imposibile (precum dulăul de pază care are grijă să nu omori timpul sau albina ortografică care spune pe litere orice cuvânt) și construiește locuri incredibile (precum piața din Dicționopolis unde se vând cuvinte zemoase și tentante sau mina din Numeropolis de unde se extrag numerele).
Imaginația este debordantă, dar eu cred că farmecul și originalitatea acestei cărți constau în calambururile, jocurile de cuvinte pe care le folosește Juster la tot pasul. Mesajele pe care le transmite ajung mai ușor la cititor, tocmai pentru că face să pară totul ca o joacă. De exemplu, Juster nu spune că un om poate fi perceput în mai multe feluri. Nu, ar fi prea banal. El inventează un personaj care este Uriaș, Pitic, Grăsan și Slăbănog în același timp și crează o situație amuzantă în care îi dă posibilitatea personajului să-și spună punctul de vedere despre percepție. Foarte drăguț!
Mesajul final al cărții este o adevărată lecție de viață
Mi-a plăcut enorm mesajul de final pe care-l transmite autorul. El ne îndeamnă să deschidem ochii, să ne uităm la spectacolul minunat care ne este oferit în fiecare zi și să ne bucurăm de fiecare moment al vieții noastre. Timpul trece prea repede, așa că nu trebuie să-l irosim cu plictiseala și lâncezeala!
”Afară erau atâtea de văzut, de auzit și de pipăit-plimbări de făcut, dealuri de urcat, omizi de observat cum se târau prin grădină. Erau voci de auzit, discuții de ascultat cu uimire, precum și mirosul special al fiecărei zi.În încăperea în care se afla se găseau cărți ce te puteau purta oriunde, chestii de inventat, de făcut, de construit și de stricat și toate șaradele captivante ale lucrurilor necunoscute lui-muzică de interpretat, șlagăre de cântat, cuvinte de imaginat, pentru a deveni reale într-o bună zi.”
Recomand Vama fantomă cu mare drag, eu aș spune copiilor de la 11-12 ani în sus.
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns