Eleanor Marlowe este o doamnă respectabilă și liniștită. Pare că respectă legea, însă ea trăiește o viață dublă. În timpul zilei, lucrează la Biblioteca de pe Strada Torcăielilor, alături de alte pisici. Seara se întoarce acasă, unde găzduiește pe ascuns o familie de șoricei. Secretul doamnei Marlowe pare bine păzit. Dar într-o zi, locotenentul Manx și sergentul Baxter, doi ofițeri ai Securității din Ținutul Pisicilor, își fac apariția la ușa ei și o acuză că adăpostește șoricei.
Oare va reuși descurcăreața bibliotecară să păcălească Securitatea din Ținutul Pisicilor și să-și salveze familia de șoricei de la un deznodământ tragic? Sau are frumoasa pisică un secret și mai întunecat? Cine este de fapt doamna Marlowe? O amabila tăinuitoare de șoricei? Un monstru cu maniere delicate care vrea să îngrașe micii prieteni fugari și a-i putea devora apoi, unul câte unul?
Ce cred eu despre Șoriceii Doamnei Marlowe
Primul lucru care te atrage la această carte sunt ilustrațiile. Mie mi s-au părut ciudate și frumoase în același timp. Poate pentru că nu sunt desene, așa cum m-am obișnuit să fie în cărțile pentru copii. Imaginile sunt create pe calculator și parcă personajele ies din paginile cărții. Cel puțin mie așa mi-au creat impresia. În orice caz, eu cred că au un mare impact asupra privitorului.
Povestea este simplă și i se pot da mai multe conotații, în funcție de cititor. Avem de-a face cu o pisicuță amabilă și respectabilă în societate, dar care ascunde un mare secret. Adăpostește șoricei. În loc să-i mănânce, așa cum fac toate pisicile, ea nu numai că le oferă casa, ci și îi mai hrănește. Șoriceii sunt harnici, îi lustruiesc casa, fac tot ce pot ca s-o ajute pe doamna drăguță care are grijă de ei. Povestea se vrea un fel de Schindler’s List pentru copii, mai ales dacă luăm în considerare atmosfera vintage, dacă suntem atenți la uniforma oamenilor legii și la referirea la ”Securitate”, în loc de ”Poliție”.
Dar în ochii celor mici, doamna Marlowe e doar o pisicuță drăguță și bună la suflet. Probabil că așa și trebuie să rămână. Cu siguranță copiii vor fi încântați să discute pe marginea imaginilor, dar puteți să vă pregătiți și pentru întrebări de genul: ”De ce voia poliția să-i găsească pe șoricei?”, ”Au făcut ceva rău?” sau altele pe aceeași temă. Puteți duce povestea cât de departe doriți sau o puteți lăsa doar la o poveste cu pisici:)
Chiar mi-ar plăcea să ne spuneți și părerea voastră despre Șoriceii Doamnei Marlowe și ce impact a avut asupra copiilor voștri.
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns