Doi gemeni orfani, un conac în ruine, comploturi cât cuprinde, secrete dubioase, mister și suspans. Cam asta veți găsi în cartea Secrete de familie, de Gareth P. Jones, continuarea volumului Moștenirea ucigașă, care a avut un succes foarte mare la tinerii cititori.
Despre ce este vorba
Ovid și Lorelli sunt doi frați gemeni de treisprezece ani, care nu sunt deloc cum v-ați imagina că sunt niște copii de vârsta lor. Nu, ei nu au o viață normală, dar s-au obișnuit cu asta. Locuiesc într-un conac, au la dispoziția lor câțiva servitori și sunt tot timpul la un pas de moarte: fie încearcă ei să-și facă rău reciproc, fie alții pun la cale planuri mortale împotriva lor.
Dacă în primul volum al seriei, cei doi se războiesc de mama focului, în Secrete de familie, frații fac un armistițiu. Au renunțat să-și mai facă rău unul altuia și duc o viață aparent liniștită în conacul ruinat al familiei. Îi au alături doar pe servitorii lor, în custodia cărora au rămas după moartea dubioasă a părinților lor. Nici servitorii nu sunt unii obișnuiți. Bona Griddle ajunge la închisoare după otrăvirea tatălui gemenilor. Tom grădinarul nu este cine pare a fi, iar Dragoș, românul însărcinat cu întreținerea conacului are o istorie întunecată… Acum, o dată cu apariția unchiului Harry-fără-inimă (fratele mamei lor alungat de la conac cu mult timp în urmă), tot mai multe lucruri ciudate se întâmplă. În viața lor apar tot felul de ”mici accidente” care-i determină să creadă că cineva vrea să le facă de petrecanie!
Ce mi-a plăcut la Secrete de familie?
Cartea este drăguță pentru că te ține cu adevărat în suspans. Familia asta este ciudată, pentru că nici un membru nu pare să fi murit de moarte naturală. Toți oamenii care se perindă pe la conac nu par a fi cine pretind că sunt. Toți au secrete și parcă toți sunt suspecți.
Misterele se adâncesc pe măsură ce citești mai mult și până la final ești în ceață cu aflarea adevărului. Sunt plusuri și minusuri ale poveștii, dar cred că per ansamblu, este o lectură plăcută, dacă ești fan al literaturii dark fantasy. Am observat că acest gen literar prinde foarte bine în rândul tinerilor, misterul, suspansul și tensiunea fiind cele care îi captivează pe cititori. Dacă sunteți fanii acestui gen, vă recomand și seria Ivy Pocket, mie mi-a plăcut foarte mult.
Mi-a plăcut faptul că se regăsesc în carte, presărate, câteva idei frumoase despre lucrurile care contează cu adevărat în viață, și anume:
- cât de importantă este afecțiunea, cât de bine ne face o îmbrățișare sau o mică strângere de mână, faptul că fiecare om este de neînlocuit și alte câteva de acest gen;
- cărțile sunt vitale pentru om pentru că ele ”ne îmbogățesc viața și deschid o poartă spre lume pentru cei care au cea mai mare nevoie ca ea să le fie deschisă”. Pentru afirmația asta, îi dau autorului 100 de puncte din oficiu:)
Mi-a plăcut extrem de mult coperta! Jos pălăria! Ilustrația e foarte frumoasă și îmi demonstrează încă o dată cât de importantă este coperta unei cărți în vânzarea/ decizia de cumpărare a cărții!
Ce mi-a plăcut mai puțin la Secrete de familie?
Deși povestea nu este originală (amintește de celebra Familia Adams) și nici la fel de incitantă precum seria Lemony Snicket, Secrete de familie este o lectură ușoară, fără mari pretenții, dar amuzantă și plăcută. Deși subiectul este un pic ”de groază” (omoruri, cuțite) dându-i astfel o tentă de umor negru. Dar dacă vă place să dezlegați mistere, atunci cartea asta este pentru voi. Eu o recomand pentru copiii între 10-12 ani, însă ar fi bine să citiți mai întâi primul volum, Moștenire ucigașă, iar apoi Secrete de familie, pentru a avea imaginea completă a complotului și personajelor.
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns