Ruinele splendorii este o poveste despre secrete de familie, despre transformarea unei fete naive într-o femeie puternică și curajoasă, despre bogăție și jocurile puterii, despre trădare și răzbunare.
Despre ce este vorba în Ruinele splendorii?
Acțiunea se petrece la începutul secolului XX. În 1904, May Kimble nu și-a cunoscut niciodată tatăl și până acum a trăit doar cu mama ei, într-o locuință sărăcăcioasă din Brooklyn. Mama i-a spus întotdeauna că tatăl ei este foarte bogat, dar nu a menționat niciodată un nume și nici de ce le-a abandonat. Trecutul mamei sale este un mister dar, când aceasta moare brusc, May află că are o mătușă foarte bogată, Florence Sullivan. Aceasta o cheamă să locuiască cu familia ei în San Francisco.
Când ajunge la rudele sale, May este copleșită de tot ce vede, de opulența și viața luxoasă pe care familia Sullivan o are. Este introdusă în înalta societate de către verișoara sa, Goldie și, o perioadă de timp, se adaptează bine la noua ei viață. Încearcă să afle mai multe de la mătușa ei Florence, însă aceasta este dependentă de laudanum și nu este coerentă în cea mai mare parte a zilei. Iar când află că unchiul Johnny și verișoara sa nu sunt persoanele care par a fi, din păcate este prea târziu…. Este acuzată de crimă și închisă la un azil pentru bolnavi mintali incurabili de unde nu are nicio șansă să mai scape.
Se trezește captivă într-un loc îngrozitor, în care infirmierele și doctorii fac ce vor cu pacientele, le tratează inuman și le desconsideră. Viața în azil este incredibil de grea, însă experiența o întărește. May visează la răzbunare, însă află cu tristețe că tutorele ei, unchiul Johnny nu o va scoate niciodată de acolo. Norocul îi surâde în dimineața zile de 18 aprilie 1906, când San Francisco este zguduit de un mare cutremur. Este șansa ei să scape din infern și să se răzbune…
Ce părere am eu despre carte?
Amplasat la începutul secolului al XX-lea, Ruinele splendorii este un roman care promite foarte mult, dar din păcate nu oferă atât cât ar fi putut s-o facă. Din punctul meu de vedere, scenariul este destul de previzibil și nici personajele nu sunt foarte bine conturate, ceea ce le face să nu fie realiste. Nu am reușit să mă conectez nici cu personajul principal, May, care este de o naivitate destul de nefirească și parcă lipsită de foarte multă personalitate. Părerea mea este că povestea este superficial construită, îi lipsește profunzimea, emoția, credibilitatea. Iată de ce:
În prima parte, autoarea te introduce în înalta societate, însă nu reușește să te facă să simți că totul este real și că tu ești acolo printre personaje. Având în vedere că protagonista este o artistă și totul este spus din perspectiva ei, m-aș fi așteptat la descrieri mai detaliate și la dialoguri mai stimulatoare, care să aducă cu adevărat personajele și epoca la viață.
Am simțit că există mult potențial care nu este îndeajuns de exploatat, atât în ceea ce privește personajele, cât și la epoca descrisă. Autoarea atinge anumite subiecte (Chinatown, jocurile puterii, dependența de opiu), însă nu le dezvoltă așa cum ar trebui. Te intrigă, te face să-ți dorești să afli mai mult, dar nu-ți oferă acel ”mai mult”.
Odată cu a doua parte a romanului, atunci când May este închisă la azil, povestea începe să devină un pic mai incitantă, însă acțiunea adevărată se pierde undeva pe drum. Totuși, intriga în sine îți ațâță curiozitatea suficient de mult cât să citești încă un capitol în plus.
În concluzie
Dacă ești în căutarea unei lecturi rapide, ușoare, Ruinele splendorii poate fi o alegere bună. Deși nu are foarte multă acțiune, unele părți ale poveștii sunt destul de interesante. De exemplu, poți afli despre condiția femeii din acea vreme, faptul că aceasta nu avea voie să muncească și să spere la o carieră decentă, că bărbatul era cel care decidea totul în locul ei.
Dacă vrei să-i dai o șansă acestui roman, îl găsești pe cărturești.ro .
Citește și: Anul de grație, de Kim Liggett – o carte fabuloasă
Lasă un răspuns