Când vorbim despre cel de-al doilea război mondial, ne gândim la bărbații care au luptat, au murit pe front sau s-au întors acasă schilodiți trupește și sufletește. De prea puține ori ne gândim și la femeile care, lăsate acasă, au avut de purtat și ele un război. Ele nu au stat cu mâinile în sân, așteptând să vină bărbații acasă. Ele au suferit de foame, au avut de înfruntat boli, de îndurat abuzuri și de suportat umilințe greu de imaginat. Asta dacă nu punem la socoteală și faptul că au pus mâna pe arme și au luptat.
Despre ce este vorba în Privighetoarea
Privighetoarea, de Kristin Hannah este o poveste emoționantă despre viața a două femei care au luptat în război. Fiecare cu armele sale. Rămase prea devreme fără mamă, părăsite de tatăl zdrobit sufletește de primul război mondial, Vianne și Isabelle Mauriac sunt două surori cum nu se poate mai diferite. Cea mai mare dintre ele, Vianne are o căsnicie fericită și trăiește o viață liniștită și netulburată într-un orășel pitoresc din Franța. Are un soț pe care-l iubește, o fiică adorată, prieteni și o slujbă de învățătoare. Isabelle este sora mai neastâmpărată, care tânjește după iubirea tatălui și a surorii sale. Respinsă de amândoi, Isabelle este o copilă debusolată, care se transformă într-o adolescentă rebelă, exmatriculată de la toate școlile unde este înscrisă. Războiul le dă viețile peste cap.
Soțul lui Vianne pleacă pe front, iar ea este nevoită să trăiască sub același acoperiș cu inamicul. Când doi ofițeri germani își stabilesc cartierul general în casa ei, Vianne e silită să facă alegeri imposibil de îndurat pentru a-și ține familia în viață. Suferă de foame și de frig, îndură abuzuri și umilințe și e martoră unor orori de neimaginat. Războiul o schimbă dintr-o fată neajutorată într-o femeie puternică, capabilă de orice, inclusiv de …crimă.
Isabelle este o fată care nu cunoaște frica. Ea crede că este capabilă să lupte în război, la fel de mult ca orice bărbat . Ea se alătură Rezistenței franceze, riscându-și viața zilnic și salvând mai multe vieți. Isabelle cunoaște războiul dintr-o cu totul altă perspectivă, inclusiv cea a torturilor fizice și a lagărelor de concentrare.
De ce recomand Privighetoarea
Privighetoarea este o carte emoționantă. Te întâmpină cu o atmosferă romantică, franțuzească și cu o viață fără griji. Treptat, lucrurile încep să se precipite, acțiunea devine din ce în ce mai intensă și viața fără griji se transformă într-o realitate crudă, nemiloasă.
Privighetoarea este o poveste despre război, dar și despre iubire și despre speranță. Este o carte pe care o citești foarte ușor. Mi s-a părut un pic comercială, scrisă parcă pentru film, cu mult dialog și fără multe descrieri detaliate, dar povestea curge repede și te prinde. Nu verși așa de multe lacrimi ca în cazul altor cărți despre război, dar este o emoționantă și sensibilă, potrivită pentru adolescenți. De asemenea, nu are puterea Hoțului de cărți a lui Zusak, dar merită citită!
O găsești pe libris.ro, lectură plăcută!
Am văzut un film cu câțiva ani în urmă cu scenariu asemănător. Numai că cele două nu erau surori ci cea căsătorită se mută împreună cu soțul într-o casă părăsită pe care o găsesc întâmplător când se plimbau, pe care o cumpără. Acolo se ascundea acea Isabell care devine un fel de femeie în casă dar în același timp și prietenă bună cei doi. Soțul pleacă pe front , iar ea, însărcinată, rămâne în casă și după ceva timp se mută un general Neamț cu câțiva soldați. La un moment dat, soldații au vrut să o violeze pe cea căsătorită dar nu au apucat pt că a intrat neamțul. Ea naște iar după un timp copilul e la un pas să moară din cauza unei gripe iar neamțul o ajută cu niste medicamente și între ei se înfiripă o poveste de dragoste dar care ia capăt o dată cu terminarea războiului și venirea soțului. In rest, nu e mai nimic diferit de ce este în carte.