
Romantică fără a fi prea siropoasă și melancolică fără a fi prea dramatică, Luminile pierdute din St.Kilda este o poveste de dragoste fermecătoare care va încânta cititorii de toate vârstele.
Despre ce este vorba?
În 1927, studentul Fred Lawson sosește, împreună cu prietenul său, Archie Macleod, pe insula St. Kilda pentru a întreprinde un studiu geologic. Cei doi vor petrece toată vara alături de mica comunitate din acea insulă frumoasă și izolată.
În puținul timp petrecut acolo, Fred se îndrăgostește nu numai de insulă, ci și de Chrissie, o tânără localnică. Din cauza unei neînțelegeri, după acea vară, Fred pierde contactul cu Chrissie, iar trei ani mai târziu, St.Kilda este evacuată. Insularii sunt răspândiți în mai multe locuri din Scoția și este puțin probabil ca cei doi să se regăsească vreodată. Cu toate acestea, Fred nu o uită niciodată pe Chrissie, iar amintirea ei rămâne vie în sufletul său chiar și peste ani.
În 1940, Fred cade prizonier de război în spatele liniilor inamice din Franța, dar reușește cumva să evadeze. În urma evadării, are de înfruntat o călătorie periculoasă pe teritoriul ocupat. În drumul său spre o țară neutră și spre libertate, singurul gând care îl face să treacă peste toate greutățile este că trebuie să-și găsească drumul înapoi la Chrissie. El vrea să afle dacă, după toți acești ani în care au fost departe unul de celălalt, există vreo posibilitate ca ei doi să aibă un viitor împreună.
Luminile pierdute din St.Kilda: de ce s-o citești?
Luminile pierdute din St.Kilda este un roman convingător și foarte bine scris. Relația romantică care se desfășoară treptat între Chrissie și Fred este intensă și frumoasă și este completată perfect cu povestea de dragoste pentru insula izolată, obiceiurile și modul de viață al insularilor.
În plus, deoarece întreaga narațiune este de fapt o aducere aminte, o rememorare a timpurilor pierdute, stăruie pe tot parcursul cărții un sentiment de melancolie, care îți înmoaie inima.
De asemenea, descrierile minunate ale autoarei despre frumusețea și sălbăticia insulei, oceanul puternic, stâncile abrupte și vastele colonii de păsări marine zgomotoase sunt atât de bine ilustrate încât te fac să te simți parte din peisaj. Elisabeth Gifford povestește atât de frumos și reușește să te introducă perfect în atmosferă, încât totul pare atât de real! Parcă vezi aievea papagalii de mare, albatroșii și furtunarii rotindu-se ușor deasupra stâncilor, poți mirosi apa sărată a mării și poți auzi valurile care se prăbușesc pe pietrele înalte și ascuțite.
La fel de reușite sunt referințele autoarei la viața satului, obiceiurile, ritualurile și concepțiile de viață ale unor oameni aflați într-o comunitate mică și izolată. Te atașezi rapid de insulari și suferi alături de ei atunci când vezi că trebuie să-și părăsească locurile iubite și stilul obișnuit de viață.
Așadar, Luminile pierdute din St.Kilda este o poveste emoționantă și înduioșătoare care trebuie neapărat citită. Plină de sentimentalism, romantism și melancolie, cartea este foarte bine scrisă. Nimic nu este exagerat sau nelalocul lui. Scenariul este bine pus la punct, povestea curge ușor, iar personajele sunt foarte bine conturate, astfel încât nu poți decât să dai pagină după pagină, pentru a afla care este deznodământul.
Dacă ți-am stârnit curiozitatea și vrei să citești Luminile pierdute din St.Kilda, o găsești pe site-ul Editurii Meteorpress. Iar dacă mai cauți și alte cărți minunate în care apare acestă insulă izolată și extrem de frumoasă, îți recomandăm și Acolo unde lumea se sfârșește.
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns