Liliacul prietenos

Această poveste ne-a fost trimisă de Ioana din București, 7 ani, clasa pregătitoare. Nouă ne-a plăcut foarte tare. Bravo, Ioana!

”Era noaptea fantomelor. Era miezul nopții și fantomele bântuiau străzile. Vrăjitoarele cu  măturile lor zburau sus în nori. Liliecii zburau deasupra capetelor. Liliacul Zuba era un liliac prietenos. Era a treilea liliac prietenos. El ajuta oamenii. Săptămâna trecută, el a ajutat o pisică să coboare dintr-un copac foarte înalt. Săptămâna aceasta  ne va ajuta pe noi să citim cartea aceasta . Zuba mai avea o soră pe nume Ana și un frate pe nume Zuzu.  Ei trei se jucau bine împreună.  Într-o zi ieșiseră în curte din orașul în care era mereu noapte. Se jucau volei, dar Ana, din greșeală, aruncase prea tare mingea. Își ceru scuze și cei trei porniră să caute mingea. Mama lui Zuba și lui Zuzu și lui Ana ieșise din peștera unde aveau ei casa și îi întrebase: ce căutați? Ana spuse: am pierdut mingea din greșeala. Mama spuse: pot să vă ajut și eu să căutați? Ei răspunseră da, apoi căutase și mama.  Ana spuse am găsit-o, mama spuse bravo și apoi îi întrebase: copii mă pot juca și eu? Copiii spuseră da, apoi se jucaseră împreună.

Timpul trecu, se făcuse ora prânzului și mama le spuse copiilor să se spele pe aripi și să treacă la masă. Copiii spuseră: bine, mamă. Cât timp mâncaseră ei, se făcuse ora de somn, iar mama le spuse: haideți la somnic. Copiii se dusera imediat la somnic și când se treziseră o văzură pe mama lor făcând clătite. Mama a spus: vreți o clătită? Copiii răspunseră: da. Cei  trei se așezaseră la masă, iar mama le puse în farfurie o clătită.

Zuba mâncă tot și se duse la tatăl lor și îi spuse: tati, vrei să mergem în București să o salut pe  prietena mea Clara, maimuța de la gradina zoo?

Tata spuse: poate peste o oră.

Zuba spuse: de ce?

Tata răspunse: nu mergem acum pentru că este încă zi afară.

Și ce se întâmplă, întrebase Zuba.

Tata spuse că dacă ies afară o să se facă praf.

Zuba spuse: aaa, de-aia nu iese nici un liliac ziua. Pentru că ne facem praf. Atunci ce o să facem până peste o oră?

Va trebui să aștepți.

Dar nu putem să facem altceva? întrebase Zuba.

Poți face. Poți să te duci în camera ta să strângi.

Zuba spuse offff și se duse în camera lui să strângă. Cât timp a strâns Zuba, s-a făcut ora nouă. Tata lui Zuba i-a spus: s-a făcut ora nouă, vrei să mergem să o vezi pe prietena ta? Zuba răspunse da, apoi îi întrebase și pe Ana și Zuzu dacă vor să meargă la grădina zoo.

Ana spuse: eu am o prietenă tigru pe nume Sara.

Zuzu spuse: eu am un prieten leneș pe nume Încetu. Haideți ce mai așteptăm? Să mergem!

Cei patru își luaseră la revedere de la mama și porniră la drum. Tata le arătase drumul și porniseră. Pe drum s-au întâlnit cu o râmă care i-a întrebat: unde mergeți așa grăbiți?

Mergem la zoo, spuse domnul Tib,tata liliac.

Bine, spuse râma, apoi liliecii plecaseră și ajunseră la zoo unde trebuiau să treacă de paznic. Era floare la ureche. Zburaseră încet, pe deasupra capului și ajunseră în grădina zoo unde își întâlniseră toți prietenii, în afară de maimuța Clara. Noaptea trecută a fost transportată în grădina zoo din Sibiu. Zuba era trist.

Tata îi spuse: ce s-a întâmplat?

Zuba spuse: maimuța Clara nu este aici,  poate pentru că a fost transportată noaptea trecută la grădina zoo din sibiu. Atunci, zise Zuba, mergem și noi la grădina zoo din Sibiu?

Nu mai mergem astăzi, spuse tata.

De ce ? zise Zuba.

Pentru că mai sunt zece minute și se face dimineață, spuse tata.

Atunci mergem mâine.

O sa mă uit pe tele-liliac să văd dacă o să se mai transporte vreun animal spuse tata.

Dar eu nu vreau  să se transporte nici un animal. Eu vreau să te uiți dacă se va mai transporta maimuța Clara undeva.

Bine, am sa ma uit, a spus tata.

Apoi au plecat acasă. Când au ajuns acasă, Zuba a luat tele-liliacu.

Mama a spus: ce faci cu tele-liliacu?

Mă uit la ceva.

La ce? a întrebat mama.

La transporturi de animale.

De ce ? a întrebat mama.

Fiindcă nu am găsit-o pe maimuța Clara.

Dar unde este? A întrebat mama.

Este la grădina zoo din Sibiu.

Aoleu, vai de mine, de ce este la grădina zoo din sibiu ? a întrebat mama.

Pentru că vor oamenii de acolo să o vadă.

Apoi Zuba se asigură că nu se va mai face nici un transport.

Pfiu, ce ușurare, nu se va mai face nici un transport diseară. Se va mai face unul marți.

Copiii de liliac  se duseră la masă, iar după se duseră la culcare. Când se treziră se făcuse noapte,  apoi Zuba și tata lui porniră la drum. Merseră ei ce merseră când ajunseră la o fântână unde Zuba voia să bea puțină apă ca să se răcorească. Tata îi spuse: nu bea apă. Știu eu de ce zic. Zuba nu îl ascultase pe tata și bău apă. Când se oprise să bea apa, Zuba căzuse direct în fântână.

Tata spuse: ți-am zis eu să nu bei apă.

Dar trebuia să îmi zici și de ce, zise Zuba.

Da, ai dreptate, zise tata.

Tata încercase să îl scoată pe Zuba din fântână și până la urmă reuși și porniră mai departe. Au ajuns la grădina zoo unde o găsise pe maimuța Clara. Mama și Ana și cu Zuzu veniră și ei și aduseră și prietenii de la grădina zoo din București.

Sfârșit.”