Trecutul, prezentul și viitorul merg mână în mână. Vremurile se schimbă, istoria se scrie, dar esența lucrurilor rămâne aceeași: suntem aceeași oameni din trecut, cu aceleași sentimente și trăiri sufletești, cu aceleași bucurii sau tristeți, cu aceleași pasiuni și doruri. Aceasta este o mare învățăminte pe care, cred eu, ar trebui s-o extragem din cărțile de istorie, dar din păcate,în schimb, noi ne chinuim să memorăm ani de domnie sau bătălii. Anii nu mai contează, fie că suntem în 100 îHr, în 1465 sau 2030, oamenii suferă și iubesc la fel, stârnesc războaie din aceleași motive și poartă aceleași lupte (doar armele s-au schimbat).
Motivul pentru care mi-a plăcut Istoria lui Răzvan este tocmai pentru că am simțit că este transmis acest mesaj. Da, copiii noștri trebuie să cunoască istoria, să știe cine au fost înaintașii noștri, dar e foarte important și cum învață. Prin joc înveți cel mai bine, iar Corcheș vrea să ne arate că istoria poate fi distractivă.
Despre ce e vorba în Istoria lui Răzvan
Aceasta nu este o carte de istorie. Este o poveste care combină foarte bine imaginația cu evenimente reale din trecut. Este o poveste în care informațiile despre Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare și alți domnitori români sunt destul de vagi, doar atât cât să stârnească interesul copiilor.
Scrisă sub forma unei corespondențe între doi prieteni (presărată din când în când cu intervenții ale unor profesori care analizează și scot în evidență greșelile celor doi copii), cartea spune povestea călătoriei în timp a unui băiat din viitor, un băiat care caută în trecut răspunsuri la problemele sale din prezent.
Personajul principal, Răzvan, este un băiat din viitorul nostru, un viitor cu androizi și gadget-uri ultra-tehnologizate, cu holograme și alte minunății din-astea, un viitor unde cărțile și caietele din hârtie cu scris de mână își au locul doar în muzee. În acest context, Răzvan găsește caietul de istorie al bunicului său și, când sângele său de la o mică rană la deget se îmbină cu cerneala de pe caietul de istorie, el se întoarce în timp, chiar în vremurile despre care scrie bunicul pe paginile respective. El începe astfel să descopere istoria românilor și se folosește de această aventură pentru obținerea unor scopuri personale .
De ce o recomand?
Aventura se petrece nu numai în trecut, ci și în prezentul lui Răzvan, mărturisirile sale cu privire la problemele întâmpinate la școală și în relația sa cu fetele fiind extrem de amuzante și…palpitante.
Deși am avut senzația că această carte se adresează mai mult băieților, este binevenită și pentru fete. Acestea vor înțelege un pic mai bine gândirea băieților. Pentru fete, recomand cu mare, mare drag Catherine cea îndărătnică, de Karen Cushman.
Iată mai jos câteva fragmente din Istoria lui Răzvan pentru a vă face o idee despre ea:
”Ce văd eu? Văd că dincolo de timp și dincolo de vremuri, oamenii sunt tot oameni. Unii iubesc, alții duc dorul celor pe care îi iubesc, alții își apără casele sau apără locurile în care trăiesc. Unii sunt mulțumiți cu ceea ce au, alții vor mai mult. Unii sunt devotați, alții sunt trădători. Unii sunt fericiți, alții sunt nefericiți și, uneori, se întâmplă ca fericirea să devină nefericire sau nefericirea să prindă chipul fericirii. Dar oamenii sunt tot oameni.”
”Sunt fetele de neînțeles? Sunt unii oameni ALTFEL decât majoritatea? Sunt unele fete ALTFEL decât majoritatea? Sau doar punctul din care privim fiecare e altul?”
Categoria de vârstă potrivită pentru această carte este, după părerea noastră, de la 11-12 ani în sus. O recomandăm cu drag:)
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns