Ina și ariciul Pit este o mică bijuterie de carte. Când am citit primul volum am fost foarte încântată de ce am găsit acolo! În primul rând, IDEEA mi s-a părut genială: să intri într-un aparat de fotografiat și să pornești în mai multe călătorii într-o lume inventată pe baza imaginilor rămase acolo! Jos pălăria, domnule Radu Țuculescu!
Dar ideea nu este suficientă, așa că am urmărit și alte elemente (stilul de povestitor, imaginația, umorul și ironia care însoțește textul, mesajele pozitive transmise) și m-am declarat mulțumită. Și pentru că povestea s-a terminat prea repede, am așteptat cu nerăbdare să citesc și volumul doi. Ce-am găsit în acest volum, vedeți mai jos:
Povestea, pe scurt
Plictisiți de televizor și calculator, cei doi prieteni, Ina și ariciul Pit, decid să intre iar în lumea din aparatul de fotografiat al bunicului și să-și continue aventurile. Ca și în primul volum, cartea este împărțită în două povestioare: Ina, mlaștina Asfodelei și inima de stejar și Ina și Didi cea năzdrăvană
În prima povestioară, Ina și Pit ajung într-un ținut întunecat, mlăștinos și puturos, cu siluete ciudate și sunete înfricoșătoare. Aici se reîntâlnesc cu micuțul și simpaticul dragon Drago care le spune povestea acestui ținut blestemat. Cândva acest loc a fost o pădure frumoasă, plină de verdeață, păsări și viețuitoare. Dar Asfodela, vrăjitoarea neagră și urât mirositoare, buboasă și plină de muște grase, l-a transformat într-o mlaștină puturoasă, a morții. Toate viețuitoarele au dispărut și toți copacii au fost scufundați în mlaștină. Un singur stejar a reușit, nu se știe cum, să se mențină în viață. Asfodela îl ține însă prizonier în turnul unui castel, iar Ina trebuie să-l salveze pentru a readuce viața pe acest tărâm.
În a doua povestioară, cei doi prieteni nu mai au nimic de salvat. Dar nu vă impacientați prea tare! Ina și Pit au parte totuși de o călătorie frumoasă, prin tărâmuri fantastice, cu locuitori cel puțin ciudați. Șoricelul Tumba de la circ, liliacul Yoda dezgustat de supt sânge și ciudata creatură Baziliscul Pliniu, iată doar câțiva din cei pe care-i vor întâlni în drumul lor. Și să nu uităm de Didi, cățelușa drăgălașă care îi conduce spre un loc magic, unde îi așteaptă o MARE surpriză.
De ce recomand Ina și ariciul Pit
Povestea este plină de imaginație! Ca să pui niște muște grase să aducă în zbor un turn de castel, să închizi un copac în acest turn și să-l ții prizonier, ai nevoie de ceva creativitate, zic eu!
Apoi, mi-a plăcut că Ina este o fetiță deșteaptă și curajoasă. Accentul nu se pune pe frumusețea ei, ci pe mintea și abilitățile sale. Ceea ce, zic eu, este de apreciat. În prea multe cărți personajele principale sunt băieți inteligenți și plini de calități morale. De prea multe ori personajele feminine nu se pot lăuda decât prin frumusețe, cumințenie și supunere. O schimbare a macazului e întotdeauna binevenită:)
Pe lângă scenariul bine gândit și inventivitatea de care dă dovadă autorul, ceea ce face din Ina și ariciul Pit o carte foarte ușor de citit sunt dialogurile pline de farmec și umor dintre simpaticele personaje! Fiecare personaj are rolul lui, nimic nu este la întâmplare sau în plus. Iar Ina are de învățat câte ceva de la fiecare personaj în parte!
Sunt câteva mesaje frumoase transmise de autor prin intermediul personajelor sale și vă invit să le descoperiți. Mie mi-a plăcut cel mai mult acesta: ”Ina, să nu-ți fie niciodată teamă de necunoscut. Înfruntă-l cu zâmbetul pe buze. Necunoscutul îți poate face rău doar atunci când îți este frică de el. Fii mereu curioasă să afli despre tot ce se întâmplă în jurul tău. Lumea este plină de miracole, trebuie doar să le deslușești.”
Vă recomand din suflet și acest al doilea volum și de-abia aștept să văd ce surprize literare ne mai păstrează autorul!
Lectură plăcută!
Citește și: Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare, de Luis Sepulveda
Lasă un răspuns