O imagine valorează cât o mie de cuvinte. Într-o simplă fotografie poți surprinde frumusețea unui loc, tristețea din ochii unui copil, bucuria unei mame, resemnarea unui bătrân, frica nerostită a unei femei și câte, și mai câte….O fotografie veche ne poate spune despre o epocă mai multe decât ne spun niște documente istorice. O fotografie este martorul tăcut al unui eveniment sau chiar a unei lumi. E interesant să privești oamenii de pe hârtie și să-ți imaginezi viețile lor, întâmplările prin care au trecut și sentimentele pe care le-au încercat.
În Ina și ariciul Pit. Aventuri în aparatul de fotografiat al bunicului, autorul a avut o idee nebunesc de frumoasă să se strecoare într-un aparat vechi de fotografiat și să-și imagineze o lume întreagă pe baza imaginilor rămase acolo…
Despre ce este vorba
Ina și ariciul Pit conține de fapt două povești, în care cei doi prieteni trec printr-o mulțime de aventuri. Prima poveste, Ina și Pit în ținutul împăratului Ardei Primul…și ultimul este, după părerea mea, așa de încălzire, vă spun imediat de ce. Ina și Pit descoperă că pot intra în burduful aparatului vechi al bunicului fetiței și găsesc acolo o lume stranie, formată din imaginile locurilor vizitate și fotografiate odinioară de bunic. Cei doi fac cunoștință cu împăratul Ardei Primul și supușii săi, majoritatea soldați într-o armată….pișcăcioasă:) Tot cuprinsul poveștii este de fapt o paradă (foarte originală și haioasă) a unor soldați care nu se luptă niciodată. Ei nu trag cu gloanțe, cu tunuri, nici măcar cu săgeți sau sulițe. Armele lor sunt altfel (vă las să descoperiți voi cum), iar armata este pașnică și ….iute.
Mesajul autorului e clar și e de lăudat. Am apreciat și umorul și ironia care se desprinde din text, însă mi-ar fi plăcut să continue un pic mai mult povestea, să fie o intrigă și un final mai palpitant.
Cea de-a doua povestioară, Ina în țara oamenilor într-o ureche este într-adevăr o poveste frumoasă. Ina și Pit se trezesc într-un ținut ciudat, cu locuitori într-o ureche, și la propriu și la figurat. Cei doi prieteni descoperă faptul că toți oamenii au o singură ureche, dar și o serie de ciudățenii haioase. De exemplu nu au garduri, dar au porți și au muzicanți care cântă atât de fals încât păsările cântătoare leșină pe loc la auzul lor.
Conducătorul acestui ținut este un mic tiran, care vrea să controleze viețile oamenilor și nu tolerează abaterile de orice fel. Atunci când acesta află că există o fetiță care s-a născut cu două urechi, dă imediat ingratul ordin de a tăia una din urechile ei. Noroc cu Ina și a Micului Drago, ultimul dragon de pe pământ, care au venit tocmai la fix pentru a încerca să o salveze…
De ce recomand Ina și ariciul Pit
Mi-a plăcut foarte tare povestea. Mi-a plăcut și mesajul pe care-l transmite autorul: suntem diferiți și e mai bine așa. Într-o lume care ne vrea ”trași la indigo” și cu ”capul în cutie”, am face bine nu doar să-i acceptăm pe cei care nu sunt ca noi, ci să-i încurajăm și să-i ajutăm pe aceia care îndrăznesc să scoată capul afară…
Ironie fină, umor, imaginație, dar și gingășie. Asta veți găsi în această poveste foarte bine scrisă, care se termină însă prea repede…Aș fi vrut să continue, însă Ina și ariciul Pit nu și-au încheiat aventurile aici, există un nou volum.
Țin să aduc aminte și de imaginile extrem de frumoase, de gingașe ale Anei Alfianu. Aceste minunate desene te introduc într-o atmosferă de basm și îți oferă un cadru prielnic pentru visare. Tocmai bine pentru a savura aventurile eroilor cărții.
Puteți găsi Ina și ariciul Pit pe site-ul Editurii Corint sau pe Libris.ro .
Lectură plăcută!
Citește și: Recomandări de lecturi pentru vacanța de vară, pentru copii de 6-9 ani
[…] și ariciul Pit este o mică bijuterie de carte. Când am citit primul volum am fost foarte încântată de ce am găsit acolo! În primul rând, IDEEA mi s-a părut genială: […]