Abigail și John sunt doi gemeni de 12 ani, care trăiesc împreună cu tatăl lor, un strălucit inventator. John este pragmatic și cântă la tobe, iar Abigail este foarte analitică și rezolvă integrame criptice. Mama lor a murit, iar tatăl lor este foarte apatic, trist și în lumea lui. Dar în viața lor apare Cassie, un câine ridicol și plin de energie. Cassie este un foxterrier care sare, aleargă, se rotește și dă din coada lui micuță parcă cuprins de isterie. Cassie e remediul perfect pentru tatăl gemenilor, care revine parcă la viață. Plimbă câinele prin cartier, își reia slujba de la Universitate și viața lor pare din nou una normală.
Problemele încep să apară atunci când apare Dean D. Dean. Acesta este un fost student al domnului Templeton. El îi poartă pică inventatorului pentru ceva ce s-a întâmplat în trecut, chiar în ziua când s-au născut gemenii. Îl acuză pe profesor că i-a furat ideea când a construit prototipul de elicopter pentru o singură persoană și cere o parte din drepturile de autor. Cum domnul Templeton nu este de acord, studentul îi răpește pe gemeni și pe câinele lor ridicol.
Din fericire, cei doi gemeni sunt copii inteligenți care, cu ajutorul talentelor lor și cu un pic de imaginație, îi vor strica planurile maleficului Dean D. Dean. Ideile copiilor se vor dovedi salvatoare, talentele le vor fi de ajutor, iar curajul le va fi răsplătit.
De ce recomand Gemenii Templeton au o idee
Gemenii Templeton au o idee este o carte de aventură, cu multă acțiune și cu personaje inteligente, talentate și cu idei inovatoare. Este o lectură ușoară, nu emite mari pretenții literare, este așa ca o mică distracție de weekend. Dacă vă plac cărțile de aventuri, citiți și acest articol în care veți găsi și alte recomandări de astfel de cărți pentru copii.
Ce am găsit interesant la această lectură este stilul naratorului, acela de a avea un continuu dialog cu cititorii. Naratorul îi provoacă pe aceștia să-și pună întrebări dacă au înțeles textul, dacă au înțeles un anumit cuvânt (pe care apoi îl explică), atât pe parcursul poveștii, cât și la sfârșitul fiecărui capitol, cu ajutorul unui scurt chestionar. Întrebările pe care le pune naratorul sunt nostime, jucăușe, cu scopul de a-i ține alerți, implicați pe cititori. Vă dau mai jos câteva exemple:
- Te-ai plimbat vreodată prin cartier? Ți-ar plăcea să te plimbi acum? Toți ceilalți o să te așteptăm aici până ce te vei întoarce.
- Cine este Naratorul? Cine este Cititorul? Ne înțelegem sau nu?
- Nu e palpitant? Încercuiți răspunsul: a) Da, foarte. b) Da, din cale-afară. c) Nici măcar nu pot să răspund la această întrebare, atât de palpitant mi se pare totul.
Mie mi s-a părut un pic ciudat la început, mai ales că începe cu un prolog pe care nu-l mai termină, dar treptat m-am obișnuit cu acest stil și mi s-a părut interesant.
Mi-au plăcut ilustrațiile, sunt tare haioase, se potrivesc foarte bine cu textul. Aveți mai jos câteva imagini, să vă puteți face o idee:
Un alt motiv pentru care recomand Gemenii Templeton au o idee este pentru că îmi plac personajele care sunt curajoase, au idei și sunt puși pe acțiune. Naratorul îi îndeamnă pe cititori să-și găsească talentele, să nu le fie frică să încerce lucruri noi (”Să acționăm și apoi vom vedea”) și să-și pună în aplicare ideile (”Ceea ce contează nu sunt doar ideile pe care le ai, ci ceea ce faci cu ele”). Mi se pare un lucru extrem de bun să-i învățăm pe copii să treacă la acțiune, pentru că de multe ori avem idei pe care ne este frică să le punem în aplicare. De cele mai multe ori, acțiunea este cheia succesului.
Dacă vă place această poveste, să știți că există și o continuare, Gemenii Templeton intră în scenă!
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns