Fetița și cuierul din vis, de Luca-Alexandru Gociu

Această poveste plină de imaginație și sensibilitate ne-a fost trimisă de Luca Alexandru Gociu, de 9 ani, din București. Felicitări, Luca! Ne-a plăcut și bucurat foarte tare această poveste!

”Ema se pomeni într-o cameră complet necunoscută ei. În fața sa se vedea o fereastră mare, dincolo de care se întindea infinitul… O puzderie de stele era împrăștiată în jurul lui Saturn cel cu inelele sale impresionante, care în realitate erau doar niște bucăți de rocă și gheață banale. El se mișcă agale și, încetul cu încetul, se făcu nevăzut. În locul lui apăru uriașul Jupiter. Ema se uită uimită la marele său ochi, neîncetatul uragan provocat de doi curenți de gaze buclucașe. Fetița de nouă ani se întrebă ce era cu acea încăpere ciudată: „Oare unde am ajuns? Cum de pot să văd stelele atât de aproape de mine? Ce se întâmplă?”

Ea se uita curioasă prin cameră, vrând să vadă ce mai putea să găsească în acel loc straniu. Observă că singurul obiect de acolo era un cuier de care atârnau o umbrelă, o pereche de aripi și o mătură. Deodată, Ema văzu cum pe unul dintre pereți apăru în mod misterios un scris de mână pe care de-abia reuși să-l descifreze: AI VOIE SĂ IEI UN SINGUR OBIECT! CITEȘTE DEASUPRA AGĂȚĂTORII LOR CA SĂ AFLI CE PUTERI MAGICE ARE FIECARE!
Ea se uită nedumerită la cuier, apoi, dându-se mai aproape, zări inscripțiile. În dreptul umbrelei citi următoarele: ACEASTĂ UMBRELĂ TE VA APĂRA DE NECAZURI. Deasupra aripilor era trecut: ARIPILE ACESTEA DE ÎNGER TE VOR FACE SĂ ZBORI DE BUCURIE, iar la matură scria: ACEASTA POATE CURĂȚA ORICE. Fetița se gândi îndelungat ce să aleagă, spunându-și în gând: „Mi-aș dori tare mult umbrela ca să fiu protejată, dar nici la aripi nu-mi vine să renunț! Cu mătura ce-aș putea să fac?…”. După ce se gândi un pic, ea se întoarse fără să vrea în amintiri și îl văzu pe frățiorul ei mai mic care suferea de cancer. Ce fericiți ar fi amândoi dacă s-ar însănătoși! „Da… tare aș vrea să fie sănătos! Atunci, hai să iau mătura. Sper că o să-l curețe de boală!” De îndată ce puse mâna pe mătură, Ema se trezi. Acum își dădea seama că totul a fost doar un vis. Se uita în toate colțurile dormitorului său și, ce să vezi… mătura fermecată stătea rezemată de un perete. Atunci ea se repezi entuziasmată spre patul frățiorului, care tocmai deschise ochii și se ridică în capul oaselor, întrebând-o cu o voce slăbită:
– Ce e?
– Vreau să încerc ceva! Ai încredere în mine!
Ea începu să îl măture din cap până în picioare, sperând din tot sufletul ca magia să funcționeze! Și chiar a funcționat! După câteva clipe, băiatul se simți mai bine. Era vesel, plin de energie, țopăia și, în sfârșit, zâmbea.

Și așa Ema înțelese că astfel primise toate cele trei daruri din cuierul din vis. Umbrela îi va deveni frățiorul ei, care o va proteja când va crește mare, iar aripile de înger reprezentau fericirea imensă pe care o simțea ea acum.”