Doamna Harris cucerește Moscova este ultimul volum din seria cărților cu simpatica menajeră britanică. Scris la 15 ani după primele volume – Doamna Harris cucerește Parisul și Doamna Harris cucerește New York-ul-, acest roman păstrează din farmecul cărților inițiale, însă adaugă și un strop de aciditate îndreptat spre Rusia și comunism.
Doamna Harris cucerește Moscova: scurt rezumat
În acest roman, doamna Harris face menajul în casa unui scriitor, domnul Lockwood, care are inima frântă din cauza iubirii pe care o poartă unei rusoaice. El este considerat persona non-grata în Rusia și, din această cauză, nu-și mai poate întâlni sau contacta iubita care trăiește la Moscova. Însă, norocul domnului Lockwood se poate schimba datorită doamnei Harris, care câștigă o excursie pentru două persoane în capitala Rusiei. Ea va putea astfel să-i înmâneze o scrisoare de dragoste rusoaicei și, cine știe, să-i ajute pe cei doi amorezi să se întâlnească.
Totuși, lucrurile nu sunt așa de simple, iar când doamna Harris și doamna Butterfield ajung în Moscova, ele sunt confundate cu niște spioni și sunt urmărite la tot pasul de agenți KGB. Cele două englezoaice trec printr-o mulțime de situații primejdioase și sunt pe cale să provoace un grav incident diplomatic. Dar cum doamna Harris are abilitatea să-și facă prieteni sus-puși exact atunci când are nevoie, toate încurcăturile vor lua sfârșit în cel mai frumos mod cu putință.
Ce părere am despre acest roman
În comparație cu primele romane din această serie, Doamna Harris cucerește Moscova a rămas mai mult în mintea mea nu pentru aventurile amuzante prin care trece băgăcioasa menajeră, ci pentru atacurile dure ale autorului împotriva Rusiei și poporului rus. Deși multe dintre detalii se bazează pe adevăruri triste – lipsa de articole de bază precum hârtie igienică, lipsa curățeniei din camera de hotel, hainele ponosite și mobilele învechite- am avut impresia că Paul Gallico exagerează puțin cu desconsiderarea poporului rus.
Descrierile sale reușesc să transmită perfect esența comunismului, însă pe alocuri mi s-a părut că a avut o exprimare un pic prea dură. Dar, având în vedere că este o satiră la adresa comunismului, a birocrației și a tot ceea ce aduce cu sine această doctrină politică, putem fi indulgenți cu stilul narativ. În plus, este bine de menționat că Paul Gallico încearcă totuși să facă dreptate, transmițând cititorilor mesajul că ar trebui să facă diferența între oameni și politică (”Ei, haide, Harold, răspunse Agronski, dacă te apuci acum de analizat sufletul rusesc, doar ai stat aici îndeajuns de mult încât să știi că este un labirint din care nu există ieșire. Pe lângă asta, dacă n-ai învățat încă să faci deosebirea între sentimentalismul rus și insensibilitatea politică…”).
Lăsând la o parte aceste lucruri, volumul Doamna Harris cucerește Moscova păstrează aceeași rețetă de succes, și anume: încurcături amuzante, situații incredibile și umor. Dacă ești curios să descoperi toate aventurile băgăcioasei menajere, poți găsi cartea pe site-ul Editurii Meteor Press.
Lasă un răspuns