Coraline, de Neil Gaiman

Oare de ce avem noi, oamenii, fascinația pentru lucruri întunecate, înspăimântătoare? De ce suntem atrași de pisicile negre cu ochi sticloși, de ce vrem să vedem arătări fantomatice în colțurile obscure ale unor încăperi și de ce ținem morțiș să dezgropăm secrete sumbre din vremuri de demult?  De ce atunci când auzim o ușă care scârțâie (aparent fără motiv), o fereastră trântindu-se sau vedem o umbră mișcându-se, primul nostru gând este că o făptură ”din altă lume” ne face o farsă… Avem noi o imaginație prea bogată sau pur și simplu avem o viață atât de plictisitoare încât simțim nevoia de a trăi astfel de ”senzații tari”?

Nu știu răspunsul la această întrebare, dar știu sigur că „lumea cealaltă” reprezintă pentru imaginația noastră  un izvor nesecat de idei care nasc povești. Coraline, de Neil Gaiman este o astfel de poveste.

Coraline: despre ce este vorba

Coraline este o fetiță care se mută cu familia ei într-o casă veche și mare. Părinții ei sunt mereu ocupați. N-au timp de ea și de jocurile ei, prin urmare fata își petrece mai tot timpul explorând casa. Într-una din expedițiile sale, Coraline descoperă o ușă care se dovedește a fi o poartă spre o altă lume, aproape identică cu cea reală. Acolo o așteaptă o copie a mamei și a tatălui său adevărați, o copie a apartamentului său și o copie a vecinilor săi ciudați.

Această lume stranie a fost creată de Cealaltă Mamă, o creatură haină, cu singurul scop de a o păstra pe Coraline acolo. Ea o vrea prizonieră pe viață și dincolo de ea, însă fata se dovedește a fi suficient de puternică pentru a-i face față maleficei făpturi și suficient de inteligentă pentru a pune la cale un plan de evadare. Cu ajutorul unei pisici și a unei pietre magice, primită în dar de la vecinele ei Miss Spink și Miss Forcible, Coraline o păcălește pe Cealaltă Mamă și reușește să se întoarcă acasă, nu înainte de a salva trei suflete pierdute de copii.

De ce mi-a plăcut Coraline

Cu personaje stranii și cu o atmosferă oarecum înfricoșătoare, Coraline m-a surprins și mi-a stârnit curiozitatea. Mi s-a părut un pic ciudată și poate un pic înspăimântătoare pentru copii, dar recunosc că nu m-a plictisit deloc. Iar dacă mă gândesc mai bine, copiii au o tendință spre lucrurile necunoscute, bizare, care dau fiori pe șira spinării. Din acest motiv, sunt sigură că povestea le va capta toată atenția.

Coraline este scrisă bine, cu doza optimă de sperietură, atât cât trebuie pentru a nu se transforma într-o poveste de groază și atât cât trebuie pentru a-i ține pe cititori cu sufletul la gură. Voi savura întotdeauna o poveste bună cu fantome, așa că vă recomand și vouă cu mare drag!

Mi-ar plăcea tare mult să aflu și impresiile copiilor care au citit această carte, astfel că vă aștept cu mare interes comentariile. Eu recomand povestea curajoșilor de la 12 ani în sus, dar sunt curioasă dacă au fost și cititori sub această vârstă și ce părere au ei despre ea.

Vă recomand să citiți și Cartea cimitirului, o altă carte minunată marca Neil Gaiman.

Coraline se găsește online pe libris.ro.

Lectură plăcută!