Câștigătoare a Premiului Pulitzer și al premiului pentru cea mai bună biografie acordat de Los Angeles Times, Cenușa Angelei este o carte excepțională. Nu știi dacă să plângi sau să râzi, să judeci sau să privești cu compasiune. O carte pătrunzătoare, care merită citită.
Cenușa Angelei – scurt rezumat
Cenușa Angelei spune povestea copilăriei triste și pline de lipsuri a autorului. Părinții săi, Angela și Malachy McCourt sunt doi imigranți irlandezi care trăiesc în condiții mizerabile în New York. Pe lângă Frank, cuplul mai are și alți copii: Malachy, Michael, gemenii Oliver și Eugène și o fetiță, Margaret.
Malachy -tatăl este un alcoolic cronic și își cheltuie toți banii pe băutură, în timp ce mama și copiii îndură foamea. Gemenii beau apă cu zahăr din biberon în loc de lapte, scutecele sunt niște zdrențe murdare, iar cei doi băieți mai mari trăiesc cu ceai și pâine sau din pomenile căpătate de pe la oamenii miloși.
Când Margaret moare, Angela este de neconsolat și nu mai poate să aibă grijă de copii, rol pe care-l preia pentru scurt timp Frank. La îndemnul verișoarelor Angelei și cu banii trimiși de mama sa, familia McCourt pleacă înapoi în Limerick, Irlanda, unde speră că viața va fi mai blândă cu ei.
Din păcate, ajunși pe pământ irlandez, apucăturile tatălui nu se schimbă deloc. Este mai tot timpul șomer, iar când reușește să se angajeze, își cheltuie toți banii pe băutură. Familia stă într-un apartament mizer, sunt plin de purici și păduchi și nu au ce mânca. Gemenii se îmbolnăvesc și mor, iar Angela cerșește de mâncare pe la instituțiile caritabile locale. Chiar dacă trăiesc în condiții mizere, Angela mai naște un băiat -Alphonsus.
În timpul războiului, Malachy – tatăl pleacă la Londra să se angajeze, însă nici acum nu trimite bani familiei. Angela și copiii trebuie să supraviețuiască în continuare din pomeni. Când Frank se face mai mare obține o slujbă de curier, cu ajutorul căreia reușește nu doar să-și întrețină familia, ci și să strângă bani pentru a pleca înapoi în America.
De ce merită citită?
Marele atu al acestei cărți este stilul narativ al autorului. Toate întâmplările sunt povestite la persoana întâi, fiind spuse din prisma copilului Frank McCourt. El nu judecă, nu explică și nu condamnă, el doar prezintă faptele și o face într-o manieră excepțională.
Cu un limbaj plastic, colocvial, presărat cu umor negru, Frank McCourt ne poartă pe străzile lâncezite de umezeală ale Limerick-ului și prin barurile locale unde își face veacul tatăl său. El ne face cunoștință cu locuitorii tristului oraș și ne prezintă viața celor mai săraci dintre săraci în cele mai întunecate zile ale Marii Crize Economice și ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Atmosfera creată este atât de reală și intimă, încât simți în fiecare moment că faci parte din peisaj.
Experiența de viață a autorului este atât de îngrozitoare, încât romanul putea fi dificil de citit dacă nu era transpusă din perspectiva copilului. Însă, scrisă în acest fel, obține o notă pozitivă, o doză de speranță. Este incredibil cum un om se poate ridica din mahalalele din Limerick și să facă ceva bun din viața sa.
Povestea tristă este condimentată cu gândurile copilului și apoi adolescentului Frank, din care se desprinde naivitatea, sufletul bun și curat al băiatului. Dacă situația nu era atât de gravă, poate că nu ar fi fost nevoie de umor în această carte, însă se vede faptul că Frank a avut cuvintele potrivite la el atunci când a scris-o. El a putut găsi un strop de haz în orice situație, iar acest lucru a transformat memoriile sale într-o operă demnă de un Premiu Pulitzer.
În loc de concluzie
Cenușa Angelei este atât de bine scrisă, încât natura depresivă a cărții este mai suportabilă. Sunt foarte multe lucruri de savurat și de apreciat la această poveste și foarte puține de reproșat. Poate doar faptul că este un strop prea lungă. La un moment dat este un pic obositor să vezi același tipar non stop- tatăl beat, șomer, copiii flămânzi, mama disperată și neputincioasă. Însă scriitura este atât de bună încât pur și simplu nu-ți vine să lași cartea din mână. Te întrebi mereu ce urmează și cum reușesc să supraviețuiască!
Cenușa Angelei: Fragmente din carte
Iată mai jos câteva fragmente din Cenușa Angelei pentru a-ți face o idee despre ce vei găsi în carte:
”Ce sunt astea, tată, a întrebat Malachy.
Vaci, fiule.
Ce sunt vacile, tată?
Vacile sunt vaci, fiule.
Ne-am văzut de drum pe marginea șoselei tot mai luminate, iar pe câmpuri am văzut alte dihănii, blănoase și albe.
Ce sunt astea, tată, a întrebat Malachy.
Oi, fiule.
Ce sunt oile, tată?
Nu mai termini odată cu întrebările, a lătrat tata la el. Oile sunt oi, vacile sunt vaci și aia de colo e o capă. O capră e o capră. Capra dă lapte, oaia dă lână, vaca dă de toate. Pentru Dumnezeu, altceva mai vrei să știi?”
”Pe fiecare stradă există întotdeauna cineva care nu vorbește cu altcineva sau cineva cu care nu vorbește nimeni sau cineva care nu vorbește cu nimeni. Poți să-ți dai seama întotdeauna când oamenii nu-și vorbesc după felul în care trec unii pe lângă alții. Femeile ridică din nas, strâng din buze și-și întorc fețele. Dacă femeia poartă șal, atunci ia un colț și-l azvârle peste umăr, de parc-ar spune o vorbă sau o privire dacă-mi arunci, hoașcă ce ești, îți stâlcesc mutra aia mulțumită.”
”Când se termină banii de la fermă, el vine acasă pe trei cărări, cântând și plângând pentru Irlanda și pentru copiii lui morți, dar mai mult pentru Irlanda. Dacă cântă cântecul cu Roddy McCorley, înseamnă că n-a avut bani decât de o halbă, două. Dacă-l cântă pe ăla cu Kevin Barry , înseamnă că a avut o zi bună, că e mort de beat și că o să ne scoale din pat, o să ne alinieze și o să ne pună să promitem că ne dăm viața pentru Irlanda, dacă nu cumva îi zice mama să ne lase în pace, că-i face creierii terci cu vătraiul.”
”Eu cred că tata e ca Sfânta Treime, are trei oameni în el, cel de dimineață cu ziarul, cel de seara cu poveștile și rugăciunile și apoi cel care face prostia și vien acasă duhnind a whisky și ne cere să ne dăm viața pentru Irlanda. Cu prostia mă întristează, dar nu pot să-l las baltă pentru că tatăl meu adevărat e cel de dimineață și dac-aș fi în America aș putea spune te iubesc, tată, așa ca-n filme, dar în Limerick nu poți să vorbești așa de frică să nu fii luat în zeflemea.”
”Domnul spune că e mare lucru să-ți dai viața pentru Credință și tata spune că e mare lucru să-ți dai viața pentru Irlanda și eu mă întreb dac-o exista careva pe lumea asta care să ne vrea vii.”
”Mobilați-vă mintea, mobilați-vă mintea. E casa voastră prețioasă și nimeni pe lumea asta nu se poate atinge de ea. Dacă ați câștiga la Loteria Irlandei și v-ați cumpăra o casă care are nevoie de mobilă, ați umple-o cu resturi și gunoaie? Mintea voastră e casa voastră și dac-o umpleți cu gunoaie de la cinema, o să vă putrezească-n cap. Oți fi voi săraci, aveți pantofi rupți, da mintea voastră e un palat.”
Lectură plăcută!
Cartea poate fi găsită pe libris.ro, cărturești.ro sau cartepedia.ro.
Citește și Autobiografia lui Agatha Christie, o carte despre ce înseamnă să ai o copilărie fericită!
Lasă un răspuns