„O poveste înduioșătoare despre prietenie și sentimentul de apartenență, ce va rezona cu tinerii cititori care au trebuit să lupte cândva pentru a-și afla locul în lume.” – School Library Journal
Despre ce e vorba
Alice Mayfair este o fată de 12 ani care nu-și găsește locul în lumea asta. Familia ei este bogată, dar nici mama, nici tatăl ei nu o bagă în seamă. Mama ei nu o iubește pentru că nu se încadrează în standardele ei de frumusețe, iar tatăl este plecat tot timpul. Așa că cei doi o trimit pe Alice departe de casă, la diverse școli și internate, care mai de care mai scumpe și mai pretențioase.
Alice nu se adaptează nicăieri și nu reușește să-și facă deloc prieteni. Ba dimpotrivă, copiii o tratează foarte urât și își bat joc de ea și de înfățișarea ei. Ajunsă la cel de-al 8-lea internat din viața ei, Alice nu-și face iluzii că va sta prea mult. Nu se atașează de nimeni nici aici și nu durează mult până se găsește o fată răutăcioasă care să-i asmute pe ceilalți copii împotriva ei.
Dar când Alice o salvează de la înec pe Millie, un mic Bigfoot care trăiește alături de tribul ei într-o pădure în apropierea școlii, Alice își găsește prietena mult visată. Prietenia lor este amenințată dacă oamenii află de existența ființelor Bigfoot. Și asta este pe cale să se întâmple datorită lui Jeremy Bigelow, vânătorul de Bigfoot….
Ce cred eu despre Cel mai mic Bigfoot
Sunt trei puncte de vedere în carte: cel al lui Alice, Millie și Jeremy. Mie mi s-a părut că din cele trei, povestea lui Alice este cea mai bine conturată. Ignorată de familie, Alice nu se simte iubită și acest lucru o face să nu-și găsească locul nicăieri. Cu Alice, Weiner atinge un subiect delicat, și anume iubirea condiționată a părinților. ”Dacă nu ești conform așteptărilor mele, nu te iubesc”, asta pare că transmite mai ales mama lui Alice prin comportamentul ei. Având standarde superficiale de frumusețe, mama lui Alice nu se poate atașa emoțional de fiica sa și compensează acest lucru prin cadouri scumpe sau școli private.
Toate personajele din carte sunt cumva marginalizate sau nu și-au găsit o apartenență față de un grup sau un loc în lumea asta mare. Cel mai mic Bigfoot le spune tuturor tinerilor care-și caută locul că nu sunt singurii și că este în regulă să fie diferiți, să nu se încadreze în standardele altora.
Cel mai mic Bigfoot este o poveste despre apartenență, despre faptul că suntem diferiți și e foarte bine că suntem așa. Fiecare trebuie să-și găsească identitatea și locul. Și există loc pentru fiecare în lumea asta mare!
Mi s-a părut că-i lipsește acțiunea, eu personal am intrat destul de greu în poveste. Personajele nu mi s-au părut foarte credibile și aș fi vrut să fie un pic mai antrenantă.
Eu văd cartea ca fiind pentru copiii de peste 10 ani și vă urez lectură plăcută!
Lasă un răspuns