Îmi aduc aminte cu mult drag excursiile pe care le făceam împreună cu părinții mei cu mașina. Era întotdeauna un prilej de bucurie atât pentru părinții mei, dar mai ales pentru noi, copiii, să mergem cu mașina în diferite orașe ale țării și, cu cât distanța era mai mare, cu atât bucuria era și ea mai mare. Vă reamintesc că pe ”vremea noastră” (uff, am început să vorbesc ca mama!) nu erau tablete, smartphoane și iphoane , nu erau nici măcar telefoane mobile ( ”cărămizile mobile” au apărut când eram în facultate, dar asta este o altă poveste!). Și atunci ce făceam noi pe mașină atâta drum?
Această întrebare m-a străfulgerat într-o zi, când eram în mașină, de data asta cu proprii mei copii, care, după nici o oră de plecat din București, se foiau și se plângeau că se plictisesc și mă rugau cu lacrimi de crocodili, să le dau tableta! Să mă ierte lumea modernă din ziua de azi, dar eu când aud :”Mami, vreau tableta!”, mi se urcă sângele la cap, îmi vuiește, mă apucă așa o agitație interioară, mi se ridică părul de pe mine (știți cum li se ridică părul de pe șina spinării câinilor atunci când sunt agitați și gata să sară la atac? Așa am impresia că mi se întâmplă și mie…) și-mi vine să țip! Tare! Tare de tot!!!! …
…Dar mă controlez, bineînțeles, ce credeați? Cum sunt o mamă dedicată, care citește toate sfaturile parenting-ului modern, mă controlez, și încerc să găsesc soluții. Și în momentul acesta toate doamnele și domnii psihologi și psiho-pedagogi ar fi foarte mândri de mine 🙂 , căci de-a lungul timpului am găsit câteva alternative extrem de bune la tabletă: jocurile. Exact ce făceam și noi în copilărie când mergeam cu mașina! Da, ne jucam! Mai știți ce? Eu îmi amintesc doar următoarele:
- Fazan;
- Am văzut cu ochii mei ceva ce începe cu…;
- ȚOMAPAN (țări, orașe, munți, ape, plante, animale, nume);
- Visatul cu ochii deschiși (ne uitam dom’le pe geam și ne gândeam, și visam, și ne imaginam).
Astfel că am început și eu să le testez pe copiii mei. Și au funcționat și continuăm să le folosim cu succes de fiecare dată când putem!
Toate aceste metode sunt foarte bune, însă nu pentru suficient de mult timp cât să ajungem la destinație… E bine și așa, însă astăzi vreau să vă spun care este cea mai bună metodă de a-i ține ocupați TOT drumul!!! Ați ghicit?
Ei bine, este vorba despre CITIT! Nimic nu-i ține mai mult timp conectați așa cum face o lectură bună. Am experimentat de câteva ori această tehnică și a funcționat de fiecare dată! Cum se procedează? Aveți nevoie de o mamă, care la rândul ei are nevoie de o sticlă de apă la îndemână (nu de alta, dar e posibil să tot rămână fără voce de-a lungul călătoriei), o carte nici prea mică, nici prea mare (potrivită) și de MUUULT ENTUZIASM! Și cam atât! Și uite așa împușcăm mai mulți iepuri dintr-o dată: scăpăm de nesuferita de tabletă și mai ales, îi apropiem pe copii de cărți și de lumea minunată care se desprinde din paginile lor!
Pentru început, vă recomand una din cele mai frumoase cărți scrise vreodată, Vrăjitorul din Oz.
Cu siguranță, copiii voștri nu se vor sătura de lumea fantastică pe care o vor descoperi, o lume presărată cu păduri fermecate și căsuțe din porțelan și cu siguranță vor asculta vrăjiți aventurile prin care trec Dorothy și prietenii ei, Sperie-Ciori, Omul de Tinichea și Leul cel Fricos.
Lectură plăcută și vă aștept să-mi spuneți dacă la voi a funcționat cu la fel de mult succes ca la noi!
Lasă un răspuns