Se iau trei năsoase (toate trei prințese din Regatul de Ditai-Nasul), se adaugă un motan (absolvent al Înaltei Școli de Idei, Comprese și Bășini), se amestecă bine cu personaje ciudate, fermecătoare și grotești în același timp, se condimentează din abundență cu imaginație, sarcasm și umor, iar produsul finit se numește Cartea năsoaselor , o poveste originală și foarte bine scrisă de Alexandra Rusu și apărută la Editura Vellant.
Scenariul este cam așa: Maurizio Furlini, motanul super îngamfat și plin de ifose absolvent al școlii mai sus menționate și autor de succes al manualului Ifosierul, este angajat de prințesele din Castelul de Piftie să le predea bunele maniere.
Îmbarcat în Balonul Pavat cu Intenții Bune, cu ghearele date cu ojă ultrarezistentă, cu pălăria Viviene Westwood în bătaia vântului, Maurizio se trezește cu o misiune aproape imposibilă: să le găsească soți urâtelor năsoase. Pentru asta, el își va încerca norocul la farmacistul Bili Bambao în căutarea unei creme miraculoase de scurtarea nasurilor și va pune la cale un concurs de frumusețe pe care una din năsoase trebuie să-l câștige. De câștigat, îl câștigă (cu ajutorul lui Michael Jackson), doar că povestea asta nu este una cu happy end …
Va trebui să citiți cartea să aflați finalul, dar nu numai pentru asta, ci pentru minunata călătorie pe care o veți avea de parcurs până la final. Veți întâlni o lume cu multe ciudățenii, cu personaje oribile și fermecătoare, situații ridicole și înduioșătoare, momente de repulsie și de poezie, o lume amestecată și de-a dreptul nebună. Iar dacă din întâmplare veți găsi vreo asemănare cu lumea noastră, cu personaje și situații reale, amintiți-vă că această poveste e doar o fantezie…
…Și, ca orice fantezie, cartea te cucerește, te zăpăcește, nu știi ce să aștepți de la ea, iar când ai terminat-o, parcă vrei să mai încerci o dată.
Mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut pentru că e o carte trăsnită și mi-a plăcut mesajul cărții , pe care eu l-am înțeles cum am vrut, cam așa: să nu mai încercăm să ne adaptăm la „normalul” societății, ci să ne căutăm propria identitate și să încercăm să fim mulțumiți cu noi înșine.
Eu cred că e o carte pentru adulți în primul rând, însă o recomand și adolescenților pentru scriitura savuroasă și pentru nebunia pe care o vor găsi în carte. Iată mai jos câteva fragmente pentru a vă convinge:
„Hamburgia era cea mai bogată prințesă din împrejurimi. Avea o fabrică de mezeluri și tot regatul ei ziua muncea, noaptea mânca. Foarte infatuată, și-a făcut apariția într-o rochie de crenvurști proaspeți, cu un cordon lat de pipote verzui și o umbrelă imensă, din sticle de ketchup (…) Votați Hamburgia a IX-a și veți avea haleală pe viață! Care viață, desigur, nu va fi foarte lungă, dar o veți trăi la ma-xi-mum.”
„Sfântul Nazonie are o pivniță plină de nasuri zburătoare. Când se naște un bebeluș, el nu are nas, așa că sfântul deschide larg ușile pivniței. Din stocul de nasuri zburătoare, unul sigur va pătrunde pe fereastra deschisă și i se va potrivi ca turnat. Dar, atenție, părinții trebuie să stea deoparte! Nasurile zburătoare sunt foarte timide și, la cel mai mic zgomot, ele fâlfâie înapoi în pivniță. Următorul nas nu va mai fi cel potrivit. Va fi ori prea mare, ori prea mic, ori poate prea păros.”
Nu aș putea încheia fără a aminti și de ilustrațiile Loretei Isac, pentru că acestea sunt ele însele o poveste, la fel de nebună, frumoasă și ciudată ca povestea principală.
Cartea poate fi găsită pe site-ul Editurii Vellant.
Lectură plăcută!
Lasă un răspuns