Cartea cimitirului, de Neil Gaiman -o carte ce te vrăjește și te înfioară

„Palpitantă și jucăușă, sinistră și tandră, Cartea cimitirului ne arată un Neil Gaiman în cea mai bună formă”– New York Times Book Review

Atunci când citesc o carte îmi doresc să n-o pot lăsa din mână, iar Neil Gaiman este un autor care nu mă dezamăgește din această privință. Este genul acela de scriitor care știe exact ce butoane să apese ca să te țină conectat și să te facă să dai pagină după pagină. Cartea cimitirului nu face excepție de la regulă.

Cartea cimitirului: povestea cărții, pe scurt

Nim Owens rămâne orfan de la o vârstă foarte fragedă pentru că familia lui este ucisă de un bărbat pe nume Jack. În noaptea aceea înfiorătoare, Nim scapă ca prin urechile acului și fuge în cimitirul aflat aproape de casă. Acolo este adoptat de un cuplu în vârstă, soții Owens care au trecut în neființă acum câteva sute de ani. Ei îl primesc în cripta lor și din acel moment, cimitirul devine casa lui Nim, iar fantomele- prietenele și sfătuitoarele lui.

În cimitir, Nim are anumite privilegii și toate fantomele îi oferă protecție și lecții utile în viață. De la ele băiatul învață să dispară, să intre în vis sau să vadă în întuneric. În cimitir este complet protejat, însă dacă Nim îl părăsește, va fi pus în mare pericol. Dincolo de porțile cimitirului, bărbatul pe nume Jack îl caută ca să-l omoare!

Cartea cimitirului: de ce o recomand

Povestea este bine închegată, iar personajele sunt interesante și înfiorătoare. Plină de imaginație, această poveste gotică nu te menajează deloc, te îngrozește pe alocuri, dar cu siguranță te prinde în mrejele ei. Ciudată și dură în unele momente, caldă și tandră în altele, Cartea cimitirului este o lectură palpitantă și plăcută. Iată ce mi-a plăcut la ea:

• Fantomele sunt niște personaje extrem de interesante. Mi-a plăcut foarte mult felul în care sunt portretizate și de asemenea, modul în care interacționează Nim cu ele. Morții își păstrează în viața de apoi calitățile pe care le aveau când erau vii, sunt conștienți de trecerea lor în neființă, acceptă starea de fapt și își continuă viețile într-un mod foarte natural. Mi s-au părut a fi personaje foarte credibile.
• Este plină de imaginație. Mi-a plăcut cum prezintă Gaiman viața în cimitir, îți oferă o perspectivă foarte interesantă. Aventurile lui Nim în cimitir sunt surprinzătoare, frumoase și stranii în același timp. Descoperă poarta către orașul ghulilor, se împrietenește cu frumoasa și sensibila vrăjitoare Liza, îl înfruntă pe înfricoșătorul Asasin și ia lecții de la misterioasa doamnă Lupescu.
• Nim nu este perfect. Face greșeli, este neascultător, încăpățânat și egoist uneori, dar nu-l condamni pentru asta. este un personaj pe care-l îndrăgești imediat pentru c este foarte natural. Gaiman nu-l îndulcește, nu-l judecă, îl lasă să fie el însuși.
• Finalul m-a înduioșat. Atunci când vine vremea ca Nim să plece, despărțirea de cimitir și fantome îți lasă un nod în gât.

Cui se adresează Cartea cimitirului?

Recomand cu mare drag Cartea cimitirului , dar mai ales tinerilor peste 12 ani datorită elementelor mai dure și mai înfricoșătoare din carte. Mă refer aici la descrierile unor situații care sunt foarte realiste și au impact puternic asupra cititorului ( de ex. cartea începe cu o crimă).

Dacă îți plac romanele gotice, cu atmosferă înfricoșătoare și personaje ciudate, atunci această carte este pentru tine. Părerea mea este că acest roman distins cu Newbery Medal și Carnegie Medal este o lectură care nu trebuie ratată.

Lectură plăcută!