Având ca sursă de inspirație celebrul citat lui Einstein – ”dacă judeci un peşte după abilitatea sa de a se căţăra în copac, el va trăi toată viaţa cu impresia că e un prost” – și bazându-se pe experiențele reale de viață ale autoarei (aceasta suferă de dislexie), Ca peștele în copac este o carte utilă, cu multe învățăminte.
Ca peștele în copac – rezumat
Ally Nickerson este în clasa a șasea și are foarte mari probleme cu scrisul și cititul. Când vrea să citească, literele încep să danseze și să se răsucească sub privirile sale, făcându-i misiunea absolut imposibilă. Din această cauză, Ally se simte proastă, ciudată și ratată, iar unii dintre colegii săi își bat joc de ea de fiecare dată când au ocazia. Ea refuză să-și facă temele date de profesori, refuză să vorbească despre problema ei și astfel ajunge să fie considerată o elevă-problemă.
Dar, când în școală vine un nou profesor – domnul Daniels – acesta observă că Ally este o persoană deosebită, cu o inteligență peste medie. Vede că este foarte talentată la desen și matematică și apoi descoperă că este bună și la șah. El își dă rapid seama că fata suferă de dislexie și încearcă s-o ajute prin alte metode să scrie și să citească. El îi spune că nu este proastă, dar creierul ei pur și simplu funcționează diferit. De aceea, ea are nevoie de altfel de lecții de citire și o întreabă dacă vrea să stea după orele de școală să învețe să scrie și să citească. Cum Ally este de acord, domnul Daniels o pune să scrie cuvintele în nisip, face liste de cuvinte în care se regăsește același grup de litere, scrie literele care se repetă cu roșu și pe celelalte cu negru și alte metode mai neconvenționale. Treptat, acestea încep să dea mici rezultate, iar Ally își recapătă încrederea în capacitățile sale.
Suportul vine și din partea noilor ei prieteni – Keisha și Albert, care o fac să nu se mai simtă o ciudată. Albert este un băiat extrem de inteligent, dar cu posibilități financiare foarte reduse, care este agresat de alți băieți mai mari. Deși este un băiat puternic, el nu ripostează pentru că este împotriva violenței. El pare că nu dă atenție bătăușilor și copiilor care se iau de el la școală (în special Shay- fata rea prin excelență), însă este de fapt o persoană foarte sensibilă, care înțelege și simte mai mult decât arată. Keisha este o fată pasionată de gătit, ea face brioșe cu litere înăuntru și este destul de curajoasă încât să-i înfrunte pe bătăușii lui Albert și să-i țină piept lui Shay.
Datorită ajutorului primit, Ally trece printr-o transformare uluitoare: de la copilul-problemă care mergea des în biroul directoarei ajunge să fie șefa clasei și inspirație pentru oamenii din jurul său.
Ca peștele în copac: păreri despre carte
Ca peștele în copac poate fi o carte utilă pentru copiii care suferă de dislexie. Îi face să înțeleagă că NU sunt proști și ciudați, că există și alți oameni care se pot confrunta cu această situație și că pur și simplu au nevoie de alte metode pentru a învăța să scrie și să citească.
Un alt aspect pozitiv al cărții este tratarea subiectului ”bullying” în școală. Shay este personajul negativ, fata răsfățată și bogată, care își bate joc de toți copiii pe care ea îi consideră inferiori. Shay este înconjurată de fete care fac doar ce spune ea și ceilalți copii nu îndrăznesc s-o înfrunte. De fapt, ea nu are prieteni adevărați și, după cum aflăm mai târziu în carte, are o mamă dură, obsedată ca fiica ei să fie cea mai bună.
Deși cartea are un subiect admirabil și este o poveste din care pot fi trase multe învățăminte, Ca peștele în copac mi s-a părut un pic nerealistă. Personajele sunt fie prea bune să fie adevărate (Ally, domnul Daniels), fie prea rele (Shay), fie prea stereotipice (Albert- superinteligentul clasei, neînțeles, dar profund). Adevărul este că nimeni nu este perfect și fiecare persoană are în ea o parte pozitivă și una negativă. De aceea, mi s-a părut că autoarea nu a reușit să dea profunzime personajelor sale și să le contureze mai bine personalitatea, astfel încât acestea să devină credibile.
De asemenea, am avut senzația pe tot parcursul lecturii că autoarea s-a concentrat prea mult pe ”a da lecții” și a spune cuvinte de duh, decât pe construirea unui scenariu și personaje credibile. A vrut să fie totul prea perfect, iar rezultatul, din punctul meu de vedere, a fost o poveste un pic prea moralizatoare și nerealistă.
Totuși, lăsând la o parte părțile negative prezentate mai sus, Ca peștele în copac poate fi o lectură plăcută pentru copiii de clasa a IV-a sau a V-a. Capitolele sunt scurte, pentru a fi ușor de citit, iar mesajul general transmis este unul pozitiv, de toleranță și acceptare, ceea ce este de bine!
Citate din carte
”Știi, din punct de vedere logic, dacă o persoană încearcă să înjosească – adică să tragă în jos – pe altcineva înseamnă că persoana respectivă se află deja mai jos decât cel pe care îl înjosește.”
”Lumea se poartă de parcă ”înceată la citit” ar defini tot ce se ascunde înlăuntrul meu. De parcă aș fi o conservă de supă de pe care oamenii pot citi ingredientele ca să afle totul despre mine. Dar sunt o mulțime de lucruri legate de supă care nu pot apărea pe etichetă, de exemplu cum miroase, ce gust are și faptul că te încălzești când o mănânci. Nu se poate să nu fiu și eu mai mult decât un copil care nu poate să citească bine.”
”Mă gândesc și eu la cuvinte. La ce putere au. Cum pot acționa ca o baghetă magică-uneori pentru a face bine, ca atunci când le folosește domnul Daniels (…) Și cum pot fi folosite cuvintele ca să facă rău. Să rănească.”
”Toate frustrările mele fără sfârșit și, faptul că, atâta vreme, a trebuit să muncesc pentru rezultate au fost răsplătite. Mă gândesc că poate ”mi-e greu” și ”nu pot” nu sunt același lucru. ”
Lectură plăcută!
Citește și: Jaclyn Hyde, o carte ce ne învață să NU fim perfecți
Lasă un răspuns