Mona Lisa este una dintre cele mai cunoscute picturi din lume, poate și datorită misterului ce o înconjoară. Nimeni nu a reușit să afle de ce Leonardo da Vinci a dedicat trei ani din viață pictând soția unui negustor oarecare, în timp ce regi și nobili de seamă din Europa îl implorau să le facă un portret. Oare E.L.Konigsburg ne va dezvălui marele secret al acestei capodopere?
A doua doamnă Gioconda – rezumat
Gian Giacomo de’ Caprotti, zis Salai, este un hoț de 10 ani când Leonardo îl acceptă ca ucenic. Spre deosebire de ceilalți ucenici ai maestrului, Salai nu are nicio înclinație artistică și nici nu este interesat de artă. În schimb, veselia, dezinvoltura, sinceritatea, dar și ”neobrăzarea” sau lipsa lui de maniere îl cuceresc pe Leonardo. Salai îl face să zâmbească și astfel Leonardo poate să lucreze mai bine la operele sale de artă.
Cei doi sunt de nedespărțit, iar Salai îl ajută pe Leonardo nu doar în atelier, ci și în afara lui. Băiatul îl însoțește peste tot pe marele maestru, inclusiv la întâlnirile acestuia cu patronul său, Ducele de Milano – Ludovic Maria Sforza (cunoscut sub numele de Il Moro). Mare iubitor de artă și interesat de inovațiile din inginerie și domeniul militar, Il Moro îl angajează pe Leonardo să-i facă diverse treburi, de la lucrări inginerești sau proiecte pentru mașinării de război, până la picturi sau monumente grandioase.
Când Ducele de Milano se pregătește de căsătoria cu Beatrice, a doua fiică a Ducelui de Ferrara, Leonardo primește sarcina de a organiza un eveniment grandios. După ce festivitățile de nuntă s-au încheiat, Salai o întâlnește pe Beatrice și între cei doi se leagă o prietenie foarte frumoasă. Beatrice nu este atrăgătoare din punct de vedere fizic, însă Salai își dă seama că dincolo de aspectul fizic se ascunde o fată extrem de inteligentă și cu mult simț al umorului. Grație lui Salai, Leonardo va căuta și el compania fetei și cei trei companioni vor petrece timp de calitate împreună. Acest lucru îi va atrage atenția și lui Il Moro, care începe s-o vadă pe proaspăta sa soție cu alți ochi. Ajunge să se îndrăgostească de ea și să o trateze nu doar ca pe o soție, ci și ca pe un valoros om politic. Sub influența lui Beatrice, curtea de la Milano înflorește.
Treptat, relația dintre Salai și Beatrice se răcește, deoarece femeia este foarte ocupată cu noile sale responsabilități de ducesă. Între timp, Salai, deși continuă să-l servească pe Leonardo, se ocupă și de alte ”activități” mai puțin serioase. Fără să știe maestrul, el fură schițe neterminate din atelier și le vinde artiștilor, care apoi creează copii ale originalelor lui Leonardo. Salai folosește venitul obținut din această ”afacere” pentru a-și ajuta tatăl și sora care trăiesc în condiții de sărăcie.
Anii trec, iar momentele în care Salai se mai vede cu Beatrice devin tot mai rare. În scurtele lor întâlniri, băiatul observă că ea nu și-a pierdut umorul ștrengăresc și talentul pentru evaluarea artei, însă nu mai este la fel de fericită cum era la începutul căsătoriei sale. El descoperă că altă femeie îi atrage atenția Ducelui, iar aceasta este cauza suferinței prietenei sale. Din păcate, nu trece mult timp de la ultima lor întâlnire, iar Salai află că Beatrice a murit, fapt ce-l întristează foarte tare.
După moartea lui Beatrice, situația politică din Milano se înrăutățește, iar Ducele trebuie să părăsească orașul. Leonardo pleacă cu Salai la Florența, unde un negustor neînsemnat vrea să-l angajeze să-i facă portretul soției sale, madonna Lisa.
A doua doamnă Gioconda – păreri despre carte
A doua doamnă Gioconda este o lectură plăcută și este utilă copiilor deoarece le poate stârni interesul pentru istorie și artă sau cel puțin despre viața lui Leonardo da Vinci. Un plus al acestei cărți este faptul că autoarea aduce în atenția cititorilor cele mai cunoscute picturi ale lui Leonardo da Vinci, creând o mică poveste din spatele acestor opere de artă, suficient cât să-i facă curioși să caute ei înșiși mai multe informații despre ele. Probabil ar fi fost mai interesant dacă reprezentările picturilor menționate erau incluse în carte, pentru ca acestea să se imprime în memoria micilor cititori.
Un alt aspect pozitiv este firul narativ al poveștii. Totul curge ușor, romanul nu este stufos, se citește rapid, iar povestea este presărată cu mult umor. Ștrengăriile și felul lui Salai de a vedea viața te binedispun și atrag cititorii.
Nu în ultimul rând, mi-a plăcut modul în care autoarea îl prezintă pe marele Leonardo. Îl descoperim nu doar pe artistul Da Vinci, ci și pe omul Leonardo și statutul său în societatea de atunci. A fost un mare artist, dar avea și o mândrie foarte mare, se credea mai presus de restul lumii și nu îi plăcea să pară în fața publicului altfel decât ”perfect”. În plus, deși geniul său era recunoscut, Leonardo era doar un simplu angajat. Iată câteva citate revelatoare:
” Maestrul are nevoie de o doză de sălbăticie(…) Orice mare artă are nevoie de asta (…) Unii artiști scot la iveală această sălbăticie în purtarea lor, dar Leonardo nu poate s-o facă. E prea conștient de sine (:…) Se străduiește nu să-și dea frâu liber, ci să fie perfect.”
”Leonardo prefera să stea separat de restul – deasupra și separat de restul. Nu se simțea niciodată în largul lui când se apropia de oameni și emoții; o situație omenească îl putea înfățișa altfel decât perfect.”
”Leonardo știa că era doar un angajat; știa că avea noroc că-l angajeze un om care îi dădea atâta libertate ca Il Moro.”
”Cei bogați și cei cu multe ranguri nu veneau la atelier. Se ducea Leonardo la ei.”
Concluzie
A doua doamnă Gioconda este un roman frumos, care va trezi interesul cititorilor. Deși motivul pentru care Leonardo a pictat-o pe Mona Lisa va rămâne cel mai probabil un mister și după lecturarea cărții, romanul este o oportunitate excelentă de a stârni curiozitatea tinerilor pentru viața oamenilor remarcabili ai istoriei.
Citește și: Cărți de istorie pentru copii: cum să descoperi mai ușor trecutul
Lasă un răspuns