Tot ce există pe lumea asta este scris în cărți. Tot ce poate fi învățat în lumea asta este scris în cărți. Tot ce suntem noi ca persoane se datorează în mare parte cărților pe care le citim. Cărțile îți răspund la întrebările pe care ți le pui și la care nimeni nu a putut să-ți dea un răspuns, cărțile te ajută să treci peste un moment dificil din viața ta, cărțile te ajută să înțelegi oamenii din jurul tău, cărțile te ajută să călătorești în locurile cele mai minunate sau mai înfricoșătoare din lume, cărțile te învață. Există o carte pentru orice și oricine.
A fost o perioadă în viața mea în care mă întrebam la ce bun să pierzi vremea citind o carte? Mă gândeam că oricum uiți la un moment dat ce ai citit, cine erau personajele, care era acțiunea ș.a.m.d. Câtă naivitate! Asta ca să nu-i spun prostie… Acum știu că din rândurile unei cărți poate răsări o frază, un paragraf care poate să-ți schimbe viața. Și mai știu că toate cărțile pe care le citim nu sunt întâmplătoare. Cred cu tărie că acele cărți pe care le citești într-o perioadă a vieții te reprezintă pe tine ca persoană în momentul pe care-l citești. De câte ori nu am început o carte pe care am lăsat-o baltă, ca mai apoi să mă reîntorc la ea cu altă ocazie, adică atunci când eram pregătită pentru ea! Cărțile potrivite vin la tine la momentul potrivit!
Sunt pe deplin convinsă că lumea ar fi mai bună dacă oamenii ar citi mai multe cărți! Sunt pe deplin convinsă că ar exista mai puțină invidie și mai multă înțelegere, mai puțină violență și mai multă iubire, mai puțin1i oameni nefericiți și mai mulți oameni împliniți! Învățați copiii să citească și să iubească cărțile, pentru că iată ce lucruri frumoase sunt scrise în cărți:
1. Pânza Charlottei- de E.B.White
”Ai fost- și ești- prietenul meu. Iar asta e mai mult decât destul. Mi-am țesut pânzele pentru tine fiindcă îmi ești drag. (…)Poate că, ajutându-te pe tine, n-am încercat decât să dau vieții mele un sens puțin-puțin mai înalt. Nu-i viață care să n-aibă nevoie de așa ceva, măcar un pic.”
2. Marele uriaș prietenos- de Roald Dahl
”Când o buburuză se plimbă pe o frunză, eu aude picioarele ei lipa-lipa-lap ca pașii de uriaș. (…) Eu aude furnicuțele pălăvrăgind în timp ce ele merge iute-iute prin nisip. (…) Câteodată, dacă noaptea e foarte senină și eu bălăbănește urechile în direcția potrivită (…) eu poate chiar auzi câteodată muzica aceea care vine de foarte departe, de la stelele din cer.(…) Eu poate auzi plante și copaci (…) De pildă, dacă eu apare și culege o floare minunată, dacă eu răsucește tulpina florii până se rupe, atunci floarea țipă. Eu o aude țipând și țipând foarte clar.”
3. Confesiunile unui prieten imaginar- Michelle Cuevas
”Dacă stai să te gândești, nu există suficiente cuvinte pe lume.(…) De exemplu, nu există cuvânt pentru mesajele secrete din supa alfabet. Sau pentru prima dată când pășești desculț prin iarbă după o iarnă lungă. Sau pentru momentul în care un cățel se urcă la tine în pat, dă din coadă și te linge fericit pe creștet. Sau pentru situația în care tocmai ai fost la frizer și-ți stă părul mai rău ca înainte. Sau pentru cineva care zâmbește atât de luminos încât te gândești că probabil are un licurici în cap. Nu există cuvânt pentru șmecheria aia veche când te strecori prin spatele cuiva și-l bați cu dreapta pe umărul stâng, ca să-l păcălești(…)”
4. Vrăjitorul din Oz- de L.Frank Baum
”-Și curajul meu, cu el cum rămâne? se îngrijoră Leul
-Sunt sigur că ești foarte curajos deja, răspunse Oz. Tot ce trebuie e să ai încredere în tine însuți. Nu există ființă vie care să nu se teamă când e în primejdie. Adevăratul curaj e să înfrunți primejdia când te temi (…)”
5. Ursuletul Winnie Puh- de A.A. Milne
„-Să presupunem că un copac cade peste noi, cum am mai ieși de sub el?” – a întrebat Porcușorul.
-Hai să presupunem că nu va cădea.” – a răspuns Pooh după ce a stat puțin pe gânduri. (…)
Promite-mi că îți vei aminti întotdeauna asta: Tu ești mai curajos decât crezi, mai puternic decât pari și mai deștept decât îți imaginezi. (…)
-Cum se scrie cuvântul IUBIRE?” – a întrebat porcușorul.
-Nu se scrie, se simte!” – a răspuns Pooh. (…)
Nu poți sta în colțul tău de pădure așteptând să vină ceilalți la tine. Trebuie să mergi și tu la ei uneori. (…)
Lucrurile care mă fac diferit sunt lucrurile care mă fac să fiu eu. (…)
Purceluș a observat că deși avea o inimă foarte mică, putea ține în ea o cantitate mare de Recunoștință.”
Lasă un răspuns